Introducere

Fundația reprezintă elementul structural care transmite încărcările clădirii către teren. Dimensionarea acesteia nu poate fi realizată corect fără cunoașterea condițiilor geotehnice in situ. Studiul geotehnic constituie etapa fundamentală de caracterizare a terenului de fundare și are rol esențial în stabilirea parametrilor de rezistență și deformabilitate ai formațiunilor interceptate.

Rolul studiului geotehnic

• identificarea stratificației și a variațiilor litologice;
• determinarea nivelului hidrostatic și a regimului de circulație a apelor subterane;
• evaluarea caracteristicilor fizico-mecanice ale solurilor: densitate, consistență, indice pori, coeziune, unghi de frecare internă, modul de compresibilitate;
• stabilirea categoriei geotehnice conform NP 074/2014 și SR EN 1997-2.

Riscuri geotehnice asociate construcțiilor fără studiu

• tasări diferențiale în cazul solurilor loessoide sensibile la umezire;
• pierderi de stabilitate locală în depozitele de versant (deluvii de pantă);
• apariția presiunilor hidrostatice și hidrostatice ascensionale la nivelul fundațiilor adânci;
• fisurarea structurii din cauza comportamentului contractil–expansiv al argilelor.

Concluzie

Studiul geotehnic nu este un simplu document birocratic, ci o expertiză tehnică de bază pentru asigurarea stabilității și durabilității construcției. Costul său este nesemnificativ raportat la valoarea investiției și la riscurile ce pot fi evitate printr-o proiectare corectă a fundațiilor.

1. Documentarea preliminară

Se colectează date din arhivele geologice și hidrogeologice, planuri urbanistice, studii anterioare. Se stabilesc condițiile tectonice, morfologice și seismice ale zonei de interes.

2. Investigațiile de teren

• Foraje geotehnice cu adâncimi adaptate tipului și dimensiunilor construcției;
• Penetrometru dinamic sau static pentru caracterizarea stratificației și calculul presiunii convenționale de înfundare;
• Sondaje geofizice (acolo unde este necesar) pentru evidențierea anomaliilor litologice;
• Prelevări de probe nedisturbate (tub Shelby, cilindri metalici) pentru testarea parametrilor în laborator.

3. Analizele de laborator

• determinarea caracteristicilor fizice: umiditate naturală, densitate aparentă, greutate volumică, limite Atterberg;
• caracteristici mecanice: rezistență la forfecare (triaxial, cutie Casagrande), compresibilitate, modul de deformație;
• încercări specifice pentru infrastructură rutieră: Proctor, CBR.

4. Elaborarea raportului geotehnic

Documentul final include:

• succesiunea stratigrafică și descrierea geotehnică a terenului;
• nivelul apei subterane și posibile variații sezoniere;
• parametrii de calcul geotehnic conform NP 122/2010 și Eurocod 7;
• recomandări de fundare (adâncime minimă, tipuri de fundații, măsuri de îmbunătățire a terenului).

Pământuri loessoide

• Caracter: structură metastabilă, porozitate mare (indice pori > 0,9), sensibilitate ridicată la umezire;
• Comportament: colaps structural la umezire, tasări suplimentare;
• Soluții: compactare dinamică, înlocuire strat, fundații adânci.

Argile contractile–expansive

• Caracter: conținut ridicat de minerale argiloase active (montmorillonit);
• Comportament: variații volumetrice mari în funcție de umiditate;
• Soluții: drenaje periferice, radier general rigid, stabilizarea chimică cu var/ciment.

Depozite de deluviu de pantă

• Caracter: material eterogen (argile, prafuri, nisipuri cu fragmente de rocă);
• Comportament: instabilitate pe pante, risc de alunecări;
• Soluții: epuismente, drenuri, piloți forați sau pereți de sprijin.

Nisipuri și pietrișuri

• Caracter: material granular cu bună capacitate portantă, dar permeabilitate ridicată;
• Comportament: pot genera presiuni hidrostatice ridicate; risc de lichefiere în zone seismice;
• Soluții: drenaje verticale, fundații pe radier rigid, consolidări prin vibrocompactare.

Argile prăfoase și argile prăfoase nisipoase

• Caracter: plasticitate medie, compresibilitate moderată;
• Comportament: pot genera tasări uniforme, dar controlabile;
• Soluții: fundații continue, fundări la adâncimi sub nivelul de îngheț.

1. Introducere

În condițiile actuale ale dezvoltării urbane, studiul geotehnic nu mai reprezintă doar o cerință legală pentru obținerea autorizației de construire (conform Legii 10/1995 și HG 925/1995), ci un document de fundamentare tehnică obligatoriu, fără de care proiectarea fundațiilor ar fi lipsită de siguranță. Normativele NP 074/2014, NP 122/2010 și SR EN 1997-1/2 (Eurocod 7) stabilesc metodologia de investigare, încercare și calcul al parametrilor geotehnici.

2. Obiectivele studiului geotehnic

• caracterizarea stratificației și variabilității litologice;
• identificarea nivelului hidrostatic și a regimului de circulație al apelor subterane;
• determinarea parametrilor geotehnici: greutate volumică γ, unghi de frecare internă φ', coeziune c', modul de deformație E;
• evaluarea compresibilității (indice de comprimare Cc, indice de reconsolidare Cr);
• stabilirea categoriei geotehnice (I, II sau III) conform NP 074/2014.

3. Etapele investigației geotehnice

4. Riscuri geotehnice în lipsa unui studiu detaliat

• tasări diferențiale în pământuri loessoide sensibile la umezire;
• alunecări de teren în depozite deluviale sau coluviale;
• instabilitate seismică în nisipuri saturate (lichifiere);
• fisuri structurale în argile contractile-expansive.

5. Concluzie

Studiul geotehnic reprezintă fundamentul oricărei proiectări corecte. Neefectuarea lui sau realizarea superficială poate conduce la soluții de fundare inadecvate, cu consecințe structurale și economice majore.

1. Introducere

Apele subterane influențează decisiv stabilitatea terenului de fundare. Nivelul hidrostatic ridicat poate genera presiuni ascensionale, reducerea capacității portante și instabilitate globală.

2. Tipuri de regimuri acvifere

• Acvifer freatic – situat la mică adâncime, influențează fundațiile superficiale.
• Acvifer sub presiune – poate provoca ascensiunea apei în foraje și riscuri de colmatare.
• Acvifer liber cu variații sezoniere – generează oscilații ale tasărilor.

3. Efectele apei asupra solurilor

• reducerea rezistenței la forfecare (scăderea coeziunii efective);
• creșterea compresibilității și apariția tasărilor;
• declanșarea fenomenelor de colaps în solurile metastabile;
• lichefierea nisipurilor saturate.

4. Soluții de proiectare și execuție

• epuismente locale în timpul execuției;
• drenuri verticale și orizontale pentru scăderea nivelului freatic;
• radier general hidroizolat pentru subsoluri;
• piloți forați etanșați în strat bun de fundare.

5. Normative aplicabile

• NP 122/2010 – Normativ pentru fundarea construcțiilor;
• SR EN 1997-1 – Eurocod 7: Proiectare geotehnică;
• STAS 3300/2 – Determinarea parametrilor de permeabilitate.

6. Concluzie

Apa subterană este adesea factorul decisiv între o fundație stabilă și una predispusă la eșec. Investigația hidrogeologică și măsurile de control sunt indispensabile pentru orice proiect.